Paradox sau nu, dar ca-n orice societate, şi în cea canină există diferenţe de clasă. Astfel, unii trăiesc pe străzi, bolnavi, bătuţi şi prigoniţi de toată lumea, iar alţii sunt purtaţi cu maşinele, coafaţi, cu blăniţa prinsă în fundiţă, cu pălăriuţe pe cap şi cureluşe împresurate cu cristale Swarovski.
Bunăstarea personală se răsfrînge nemijlocit şi asupra nivelului de trai al animalelor de companie. Astfel, cu cît câinele este mai scump, cu atît mai mult trebuie să cheltui pentru întreţinerea lui. Spre deosebire de maidanezi care nu costă nimic, un căţeluş de rasă poate să se ridice chiar şi pînă la 1000 de euro. Aceasta este suma ce acoperă doar valoarea animalului, apoi vin şi obiectele de primă necesitate. Însă cei care îşi iubesc la nebunie patrupezii încearcă să-i facă şi mai fericiţi, cheltuind pentru ei mai mulţi bani decît pentru propria vestimentaţie.
Acum şi în Chişinău poti găsi magazine care pun în vînzare obiecte de firmă pentru patrupezi. Dacă e să facem nişte calcule, doar pentru mîncare clientul poate să lase în magazin cel puţin 400 de lei pe lună. Dar stăpînii căţeilor vor ca aceştia să fie şi într-o hăinuţă la modă care costă pînă la 800 de lei, de aici poti să procuri şi o gentuţă pentru căţeluşul drag, atunci vei scoate din buzunar încă 1500-2500 de lei. Accesoriile sunt şi ele la mare căutare, cureluşe, cu sau fără cristale Swarovski, papuci şi pălărioare pentru care vînzătorii cer peste o mie de lei.
Dar cum iar sta unui maidanez în pantaloni de jeans şi o splendidă cureluşă cu diamante sau cristale Swarovski?
Da, spre mirarea unora şi bucuria altora, cineva are totul iar cineva nu are parte de nimic…
Unii patrupezi îşi omagiază ziua de naştere cu tortă personalizată, havuz cu ciocolată şi alte fiţe de lux, în timp ce un maidanez primeşte o bucătă de pâine…
Mai nou în Chişinău este şi un club al patrupezilor. Aici căţeii pot să-şi aleagă miri şi mirese, să se laude cu titlurile cîştigate, să se plimbe şi chiar să de-a lecţii celor mici. Cea mai glamuroasă căţeluşă din Chişinău este yorkshire terrierul Zosea, care şi ea este membra a clubului.
Unii patrupezi „işi permit” să meargă pe la petreceri canine, expozitii, concursuri de frumusete, iar mulţii dintre ei nu au acest noroc. În mare parte sunt fără stapîn, murdari şi înfometaţi.
De aici îmi amintesc un fragment din fabula lui Alecu Donici “Doi câini” care spune:
“ …— Jujucă: ce mai faci mata?
Întreabă câinele, din coadă dând încet.
(Acesta între câini e semnul de respect.)
— Îţi mulţumesc, mon cher! răspunse lui Juju.
Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc
Şi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.
Dar spune-mi: ce faci tu?
— Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
Păzind ograda la boier;
Dorm lângă poartă, sau cu caii,
Şi de la bucătari ades mănânc bătaie. …”
IuliAlexeeV 
olga
/ noiembrie 26, 2011Ar fi banal sa nu acceptam faptul ca in intreaga lume exista diferente..precum a fost dat si exemplu dat cu lumea canina…Asta e trebuie sa ne conformam uniori anumitor circumstante. IN orice caz materialul este unul interesant!!!Brava
Cristina
/ decembrie 10, 2011Glamour :)))